Și dacă, totuși, ne vom trezi
Cândva din somnul acesta grăbit
Vom ține minte cum într-o zi
Cu multă zăpadă am murit?

Cum se făcuse pământul de platină,
Orele-n turnuri și fulgii în aer să încapă?
Gândul mirat încă se clatină
Ca o limbă de clopot sub apă.

Prea mult alb ca să poți ține ochii deschiși
Și ce liniște-n moarte și-n lume!
Să fi fost oare-anumue uciși
Și zăpada să fie anume?