Noaptea-n friguri se divide
când încă mai am gură să-mi las
sărutul pe degetele despletite,
întoarse-n oglinda lor de popas.
Și oglinda e gură rănită
și-n fiecare dinte te-arăți,
ca o regină umbrită
de crenelurile unei roase cetăți...
Oglinda în mărul ce ești se înfige,
suc dulce îmi curge în barbă
dar zeama e sânge și frige
și după ce trece,
sunt iarbă...