Miniatura de fildes marita,
Si necajita,
Tu nu stii ce sa faci,
Suparata pe mine :
Sa razi ?
Sa plangi ?
Dar iti stralucesc ochii
De parca-s plini de roua,
Caci tu le faci pe amandoua
Negrait de frumos,
Cum cade cate-o raza de lumina
Pe nasul unui copil manios.
Eu insa citesc mai departe si tac ...

Si tu plangi tot mai tare,
Ca nu vreau sa viu sa te-mpac.

Dar e destul ca mai tarziu
Sa zambesc
Privind intr-alta parte
(Mereu aplecat cu ochii-n carte)
Ca sa ma smucesti furioasa de haina
Si sa razi plangand acum de ciuda
Ca te-am impacat.