Anticul ritm bătut de tălpi desculțe,
Un ritm pe care nimfele-l repetă,
Când pe sub arbori țineau
Cadența dansului,
Să-l înviați pe plaja cea albă, împroșcând
Cu spumele obscure; voi, infante,
Cât timp încă teama
De teamă, nu vă oprește;
Încingeți-vă-n horă, în vreme ce Apolo,
Precum un ram înalt, curbează orizontul
De aur, iar marea perenă
Își pompează fluxul, refluxul.