Sayfa: 2 : 1
A nu mai putea trăi
:
 Kişisel 2002-08-08 (19038 başarlı)
A ști că mori
:
Kişisel 2004-02-21 (14443 başarlı)
Aforisme
:
Düzyazı 2004-10-19 (22166 başarlı)
Aforisme(II)
:
Düzyazı 2009-08-19 (11774 başarlı)
Aforisme(III)
:
Düzyazı 2009-08-19 (10256 başarlı)
Aforisme(IV)
:
Düzyazı 2009-08-24 (10564 başarlı)
Aforisme(V)
:
Düzyazı 2009-08-24 (10930 başarlı)
Aforisme(VI)
:
Düzyazı 2009-08-31 (11383 başarlı)
amurgul gândurilor - 1
:
Kişisel 2004-03-01 (15578 başarlı)
amurgul gândurilor - 2
:
Kişisel 2004-03-01 (13392 başarlı)
amurgul gândurilor - 3
:
Kişisel 2004-03-01 (13935 başarlı)
Aroganța rugăciunii
: fragment
Kişisel 2005-03-02 (15711 başarlı)
Bréviaire des vaincus II, extraits
:
 şiirler 2015-06-10 (8766 başarlı)
Căderea în timp
: fragmente
Düzyazı 2004-10-09 (16200 başarlı)
Caiete (1957-1965)
: fragmente
Kişisel 2009-04-28 (16144 başarlı)
Caiete (1966-1968)
: fragmente
Kişisel 2009-04-28 (12970 başarlı)
Caiete (1969-1972)
: fragmente
Kişisel 2009-04-28 (11648 başarlı)
Caiete (1969-1972)
: fragmente - 2
şiirler 2009-08-22 (12054 başarlı)
Cartea amăgirilor
: fragment
Düzyazı 2002-12-04 (13692 başarlı)
Cartea amăgirilor
: Jurământ vieții
Düzyazı 2003-11-19 (17642 başarlı)
Cât de departe sunt toate!
:
Kişisel 2002-07-12 (11872 başarlı)
Des larmes et des saints, extraits
:
Düzyazı 2010-06-04 (11601 başarlı)
Despre muncă
: din cartea "Pe culmile disperării"
Düzyazı 2014-11-06 (7807 başarlı)
Despre neajunsul de a te fi născut
: Fragment
Düzyazı 2009-10-10 (10875 başarlı)
Din tot ce-i fugar..
:
Deneme 2003-02-28 (13613 başarlı)
Du saint au cynique
:
Düzyazı 2010-06-03 (9888 başarlı)
D’amour amer…
:
Düzyazı 2010-06-03 (11181 başarlı)
Emil Cioran, über Arbeit.
: Aus dem Buch "Auf den Gipfeln der Verzweiflung"
 Düzyazı 2014-11-05 (7814 başarlı)
Exerciții de admirație
: Benjamin Fondane
Deneme 2009-04-20 (12209 başarlı)
Exerciții de admirație
: Beckett - Câteva întâlniri
şiirler 2009-04-21 (10699 başarlı)
Exerciții de admirație
: Michaux Pasiunea pentru exhaustiv
şiirler 2009-04-21 (11376 başarlı)
Exerciții de admirație
: Guido Ceronetti Infernul trupului
Deneme 2009-04-22 (12350 başarlı)
foloasele exilului
: fragment
Düzyazı 2004-09-27 (10931 başarlı)
gânduri
:
Kişisel 2002-06-24 (11886 başarlı)
Gânduri
:
Kişisel 2006-03-30 (13759 başarlı)
Îndreptar pătimaș
:
Kişisel 2003-02-23 (10788 başarlı)
Îndreptar pătimaș (2)
:
Kişisel 2003-02-23 (9739 başarlı)
Sayfa: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biyografi Emil Cioran
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța.
Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.
Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".
Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente.[1] Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune[2], ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.
Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei, a cărei variantă definitivă (rămasă inedită până în 1991) va fi încheiată în 1945, când se stabilește definitiv în Franța.
După moartea Simonei Boué, prietena de o viață a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în 2005 scoaterea la licitație și valorificarea lor. Într-o primă etapă, o hotărâre a Curții de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. În urma judecării, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare, urmând ca aceasta să dispună de ele cum crede de cuviință. Printre manuscrise, în general versiuni ale unor lucrări deja aparute, se află și un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzând câțiva ani din perioada ulterioară lui 1972 (anul în care se opresc Caietele sale), document de un excepțional interes pentru editori și cititori, și probabil ultima scriere inedită a filozofului.
|
Okunması Tavsiye Edilenler
