Cat te pretuiesc, scumpul meu prieten, ca dispretuiesti micile subtilitati la care recurg unii ca sa se impuna! Lasa-le mereu celor care se tem de o cunoastere temeinica, cautand sa se mentina prin prietenii pastrate cu menajamente sau prin rezerve bine dramuite, si asteapta mereu sa le-o ia altii inainte cu atentiile. Este bine cand socotesti necesar sa placi prin merite adevarate, chiar cu riscul de a nu fi pe placul multor oameni: nu-i nici o nenorocire ca nu reusesti cu tot felul de oameni, sau ca-i pierzi, dupa ce i-ai cucerit. Trebuie sa te obisnuiesti, prietene, ca unii se satura de tine, asa cum se satura si de alte bunuri. Oamenii nu sunt atrasi multa vreme de aceleasi lucruri; dar lucrurile de care se satura, nu sunt, dupa marturisirea lor, mai rele. Fie ca asta sa te impedice doar sa te bizui pe tine insuti; nu poti pastra nici o superioritate decat prin eforturile prin care o dobandesti.