EGLOGA ARTEI CULINARE


Între războaie și-ntre ploi
Dă măgăreața peste noi,
Ne toacă sufletul mărunt
Și-apoi îl perpelește-n unt –
La foc domol și-ndelungat –
Să-i fie gustul mai legat,
Iar la sfârșit îl stinge-n vin
Trecând într-un festin divin
Drept preparatul cel mai rar
Din rețetarul culinar…
De-aceea,poate, ne și cer
Cei mari,să ne urcăm la cer,
Pe nesimțite și desculți,
Cât mai tăcuți și cât mai mulți,
Cât mai umili,cât mai cuminți,
Dar nici prea reci,nici prea fierbinți.