am rasfoit carti sfinte
incercand sa dezleg taina lui Iisus, Mantuitorul,
citit-am in barzi si in vraci
cercetandu-le-n carti viitorul,
am batut lumea in lung si lat
dupa un raspuns imposibil de-aflat...
nu stiu de ce si nu stiu cum
ea e a nimanui acum.

o iubeam pe atunci si o iubesc si acum,
al ei este chipul ce-l vad cand sunt gata s-apun
ea traieste in mine mereu.
ochiul ei salbatic, paru-i de ore tarzii
buze de iarna reci precum gheata.
eram pe atunci omul ei
sunt insa lucruri in viata pe care nici iubirea nu le accepta
o prindeam altadata de mana iar azi mana ei e absenta...
nu stiu de ce si nu stiu cum
ea e a nimanui acum.

rochia ei la care ma gandesc mereu
cu violete tesute pe pieptul ei greu
si multele mele scrisori
rupte-n bucati cu falangele ei lungi...
eram nemilosu-i iubit pe atunci
si oricat as fi-ncercat amintirea-i s-o sting
ma mai umple si-acuma de frig...
nu stiu de ce si nu stiu cum
ea e a nimanui acum.


traducere de Bogdan Geana