O haină veche
cu petici lustruite -
floare la rever


Sperietoarea –
în copilăria mea
primul prieten


Fete pe stradă –
Hercule cu frunza lui
e mult mai decent


Două albine
la un borcan cu miere –
-Strașnică floare!


Haiku-urile –
încerc marea cu-un deget
și-alunec în ea


Ochelarii mei
deseori de negăsit –
atârnă de gât


Un șoarece mic
pe motanul mare...
Sunt de catifea


Teatrul Național -
cinci vrăbii zgomotoase
se felicită


Mihai Viteazul –
amenință de pe cal
Banca de ComerÈ›


M-am tăiat adânc
într-un ciob de dragoste-
nu-i prima oară



A plecat iarna
tremurând cu crivățul
în buzunare


S-a oprit ploaia-
picură însă-ntr-una
noua mea haină


Pictorul a prins
și a țintuit luna
pe luciul apei


Din cărți șoarecii
au ros doar ce le-a plăcut:
Shakespeare și Goethe


Când sunt deschise
mintea ca și umbrela
funcționează


Cu demnitate
în hainele mele vechi –
sperietoarea


Azi în drumul meu
nespus de multă lume
însă nici un om