Vino, Piciule, cu foamea ta de lup
De pe când erai convalescentă,
De-i lichiorul și secara azi absentă
Am în schimb, pe masă-un cantalup.

Care-abia te-așteaptă, Fatma, să-l diseci
Cum te-așteaptă: miezul pâinii coapte
Prunele pictate-n violet de noapte,
Nucile, să vezi de-s bune sau sunt seci.

Strugurii ce nu mai pot de bucurie
La ideea că din nou au să te vadă
Și-au să râdă cu bobițele grămadă
Cum au râs când te-au văzut micuță-n vie.

Fatma, dacă e meniul cam anemic,
Þi-e destul de mare însă apetitul
Și-apoi suplini-vom restul cu cetitul
După ritul cel mai academic.