din insula polară
semne-luxurii veneau
și ore de gol treceau.
acum era primăvară

o, ghețuri! arabesc de humă
cu fibrele verzi în eter,
suna al sângelui ser
prin a anilor fragedă sumă

Tristan străbătuse sahare
cu struțul virgin în pahar
și ochiul său roșu amar
murea sumbru pe mare

acest poem dureros
scris cu sânge de atom
scurs din marele pom
mi-e drag unghiul lui geros!


(Răscruci, nr. 2, martie 1941, Alba-Iulia)