Lumina pustiește tăriile
Mulțimi de imperii căzânde
Ochiul, acostat de lumină, ezită

State enorme cât insomnia
Caldarâm din oase

Toamnă fără sfârșit
Setea-și descoperă izvoarele ei ascunse
Ultimul propovăduitor predică în pustiu

Închide ochii și ascultă cum cântă lumina:
Amiaza își face cuib în timpanele tale

Închide și deschide ochii:
Nu mai e nimeni pe lume,
Nici chiar tu
Ceea ce nu-i piatră
E lumină, lumină...


* traducere de Ion Reniță
din volumul Traduceri din poezia universală
Editura Știința. Arc 2004