Monotonie, trecere lentă, drum dezolat,
un surîs, cuvinte mute ca fulgii,
Disperarea ca o piață pustie,
Gînduri ca șerpii,
Un prieten, o privire, un vis piruetînd în gol
Și ziua se duce
Noaptea se duce
Și orizontul se-ntunecă
Și dacă te uiți înapoi, doar mărăcinii mărunți
Ai faptelor zilnice
Risipiți pe cîmpia deșartă.
Aceasta e viața cînd nu ți-a fost dat
Să te oprești ca o săgeată
în pieptul vreunui muritor;
Cțnd nu ți-a fost dat să fii ciocîrlia
de toți auzită;
Cînd nu ți-a fost dat să fii furtuna
ce spintecă văzduhurile lumii.
Aceasta e viața: un loc îngust
Unde ne spunem "bună ziua" și "la revedere"
Și secolele hohotesc asurzitor
pe deasupra pălăriilor noastre turtite.