cu ciorapii în dinți
viața curge câinește pe lângă oasele Senei
cocotele ghemuiește Parisul într-o minge
Iisus își vinde cuiele turiștilor

hai trupule hai ! ești calul meu din fumul cojit
nu prea știm ce-i toamna, ce-i mărarul…

fascinată pădurea dă buzna cu puii
în gura aligatorului
din crâșmă în crâșmă timpul ca o midinetă
se schimbă de pe-un genunchi pe altul

ca balamalele iernii
vor fi
oboselile

ești calul meu, trupule
ne facem treburile și-ntunericurile amândoi
așa cum putem dii inimă dii, cară-mi sufletul

tot e-ntuneric

lăptarii nu mai au cretă

cine cui a rămas credincios ?

acum ce ți-aș mai spune despre acel fum
așezat între noi ca un câmp de morți ?

poezia face trotuarul
noroi