Plin de mireasmă-i totul, doar să gândesc la tine.
Atât de clari ți-s ochii, izvor de-nțelepciune.
Sub tălpile-ți desculțe marea cu valuri vine
și în surâsuri, soare și bucurie-ți pune.

Dar scurtă e dogoarea iubirii care trece.
Cu chinul, fericirea în ea este egală.
De-un ceas am scris un nume pe zăpada rece,
de-o clipă, pe nisipuri un altul unda spală.

Îngălbenite frunze pe trotuare zboară,
pe unde-au fost atâtea perechi îndrăgostite.
Rămâne-un vis în ramuri, din care-n primăvară
cresc flori. Când ale tale toate sunt veștejite.