Căruntă, picotind lângă cămin,
Ia cartea asta și citind, visează
Privirea caldă, umedă și trează
A ochiului cândva adânc, senin.

O, câți, cu dragoste sau cu minciuna
Nu ți-au iubit al frumuseții har,
Dar unul numai sufletul hoinar
Și chipul de dureri schimbat întruna.

Te pleacă peste jarul de surcele
Și trist șoptește c-a zburat iubirea
Mai sus de munții frați cu nesfârșirea
Ca să-și ascundă chipul printre stele.