Tălăngile vacilor au vrăjit buruienile
iarba își înclină elegant trupul ca o dănțuitoare
sub stâncă gușterul izvorului se trezește
viorile pomilor primesc arcușul vântului
de departe vânătorul întârziat sperie pasărea ecoului.

Dar în ugere funda norilor se desface
anotimpul a primenit rochia zărilor
și botul vacilor adulmecă munții ca alte ugere
ce steag laptele pentru descuierea nopții
cum trece ca o mângâiere prin osul gândului
cum sărută buzele și dăruie o catifea gâtlejului
laptele clatină o cădelniță de arome
împrumută o dulceață din privirea vacilor
leagă la tâmpla convalescentului năframa pășunilor
laptele sună în doniți cremenea văgăunilor
flutură în pupilă dantela cascadelor
mazărea visului în păstaia inimii.