A tăcut pădurea nervoasă ca o herghelie; pântecul ei,
valea mată și rotundă, în bruma dealurilor: femeie goală între perne moi.
Cloșcă supranaturală, seara închide aripi de nori pe ouăle
sătești, - și pe un dâmb din fund Dumnezeu a jucat table
și a scăpat Gîrcenii, zaruri cu geamul rotund.
...De o săptămână nici un factor poștal n-a mai sunat din corn, călare
în schimb, iată un popă-negru călărește cu picioarele în șosea
iată depărtarea muge și s-așterne pe o cireadă
iată vântul se înhamă cu tălăngi moștenite din tată în fiu
iată...
nu mai știu, pesemne e târziu,
căci lucește sărăcia-n luminițe la ferestre mici ca niște iconițe
căci gospodăriile cerului s-au închis
sfinții și-au lepădat pe nori nestinse pipele și s-au culcat cu nevestele
căci turme biblice și plictisite urcă, urcă, urcă, urcă pe
cărare și pocnesc printre bice, hăis-cea și vorbe murdare.