Cui nu-i sare pieptul ca un heliotrop ca un arbore răcoros
Își uită pedala de nichel indispensabilă plutirii pe apă
În blocurile de sare aleargă să-și găsească eșarfa de mult timp pierdută
Și meridianul care trece prin pepeni la ora în care
Galeriile care duc în centrul planetei
Se retrag ca niște gheare în pantoful tău
La ora aceasta legumele și-aruncă între ele mingi transparente
Și așteaptă privind asfințitul
Ca o colonie de corali zac creierii prin încăpere
Și deasupra noastră plutesc
Vulturii pleșuvi ai dragostei eterne