S-a ascuns ceața singuratecă a palmierilor
și luna
nesfârșită deasupra sterpelor nopți

Noaptea cea mai întunecată
lugubră broască țestoasă
bâjbâie

Culoarea nu durează

Perla beată a îndoielii
îndeamnă aurora și
la picioarele sale efemere
jar

Forfotesc de pe acum strigăte
ale unui vânt nou

Stupine nasc în munți
de pierdute fanfare

Întoarceți-vă antice oglinzi
voi fâșii ascunse de apă

Și
în timp ce de-acum ascușite
mlădițele înaltei zăpezi tivesc
priveliștea obișnuită a strămoșilor mei
în limpedele calm
se-aliniază velele

O Patrie fiece vârstă a ta
se trezește în sângele meu

Sigură înaintezi și cânți
deasupra