Pentru Susana Bombal

Când veacuri cinci s-au scurs de la Hegiră,
Dat Persiei i-a fost ca să privească,
Din turnuri nalte, cum se năpusteau
Năvălitorii. Attar din Nishapur
Privit-a trandafirul și i-a spus
Cu glas șoptit, în gând, nu-n rugăciune:
– O sferă imprecisă țin în mână.
Ne covârșește timpul pe-amândoi
Și ne ignoră-n înserarea lină
A tainicei grădini. În aer parcă
Plutești jilav. Parfumul tău suav
Se-nalță spre obrazul meu zbârcit,
Dar eu te simt îndepărtat, ca pruncul
Ce te-a întrezărit în vis fugar
Ori în grădină-n ceasul dimineții.
Pot fi-ale tale și-auriul lunii
Și strălucirea soarelui și-aprinsa
În toiul luptei spadă-a biruinței.
Sunt orb și nu mai știu nimic acum,
Însă prevăd că drumurile-s multe,
E fiecare lucru o mulțime
De alte lucruri. Tu tărie ești,
Și muzică, palate, râuri, îngeri.
Ești trandafir profund, nemărginit
Și cald, pe care Domnul arăta-va-l
Privirii mele moarte.



traducere - Andrei Ionescu