În zori de zi, un tânăr frământat
De gânduri negre cată scrutător
La alambic, retorte și cuptor
Pe care-ntreaga noapte le-a-ncercat.

Că aurul, acest Proteu, pândește
În orice loc el știe, precum soarta;
Că-ascuns e-n colbul drumului, în coarda
De arc și-n brațul ce țintește.

Ascuns în astre și-n noroi, secret
În mintea lui sortit i-a fost să-ncapă;
Ecoul altui vis: că totu-i apă,
Visat cândva de Thales din Milet.

Alt gând îl paște, despre Cel Etern
Ce-n toate lucrurile viețuiește,
Precum Spinoza-n cartea-i lămurește
Spinoza ca pedeapsa din Infern...

Pierdute-n depărtări orientale,
Pe bolta de azur pălesc planete.
Gândește alchimistul la secrete
Legi ce unesc planete și metale.

Că-atinge crede cu înfrigurare
Metalul nobil ce ucide Moartea.
Alt alchimist, care-i cunoaște soarta,
În pulbere-l preface și-n uitare.


traducere - Andrei Ionescu