Motoc, capul lui Motoc vrem...



Norodul e-n vâltoare. De patru zile-n rand
Se zbate, se împinge. Nemulțumit și gol.
Mereu lovește zidul cetății, mai flamand
Decât sunt iarna corbii ce cad pe leșuri, stol.

De patru nopți Voivodul veghează-n jet, pe gând -
Și neagra lui făptura așteaptă-al morții sol.
În juru-i tot Divanul, Boierii tremurând
Stau gârbovi, muti de groaza în blănuri de sobol.

Și Voda, ziua cincea, în Cula iese . - Vrem
Un cap: Motoc, din țeasta-i crunt sângele sa-l bem.
Norodul urla. Domnul nu spune un cuvânt.

De trei Vlădici, cu sila, Motoc e spovedit.
Îl dau mulțimii prada: e sânge și pământ -
Sa dormi, tu, Lăpușnene, la noapte liniștit!