O, păsări,
Cu aripe ude,
Trezind și bolți și arături!
Pădurea-n glasul lor se-adună
Ori glasul lor în verzi păduri?!

O, invers cuib de lut și spice
Cu gura-ntors către pământ!
Pe soare
Puii stau să pice
Din naltul lor culcuș zburând.
Dar vine toamna.
Păsări sfinte
Ce ne-au cântat de dor în nuc –
La zori ori cerul când asfinte
Spre alte ramuri mi se duc.
Se redesprind de bolți materne
Cu tulburi țipete ce dor.
Ci-n crengi străine stau a cerne
Aceleași cântece de dor!