ȘAHMATOVO.
VARA ȘI TOAMNA ANULUI 1901



Nu-i minte-n lume cerul să-l măsoare,
Azuru-i de ne-atins de pe pământ.
Doar serafimii uneori coboară
Aleșilor vreun sacru vis ducând.

Și-mi pare-așa pe Venus c-am văzut-o,
Cu trupul strâns într-o tunică grea,
Senină-n puritatea-i, nemăsurat de tristă -
Un vis suav pe chipu-i se citea.

Ea pe pământ fuse-se și-altădată,
Dar pentru prima oară-o-nconjurau
Nu mulți voinici, ci o galantă gloată...
Și straniu ochii ei adânci sclipeau.

29 mai 1901, Șahmatovo

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''