Singurătatea este ca o ploaie.
Ea se ridică din mare înaintea serilor
din șesuri, care sunt depărtate și retrase,
se duce la cer, care o are totdeauna.
Și abia din cer cade pe oraș.

Plouă în orele corcite
când toate ulițele se îndreaptă spre dimineață
și când iubiții care n-au găsit nimic,
se despart dezamăgiți și triști,
și când oamenii care se urăsc,
trebuie să doarmă lalolaltă într-un pat

atunci singurătatea se duce cu apele.


trad: Dinu Pillat