Dumnezeu vorbește fiecăruia numai înainte de a-l face,
atunci se duce cu el tăcând în afară din noapte.
Dar cuvintele, înainte ca fiecare să încapă,
aceste noroase cuvinte, sunt:

Trimis afară de simțurile tale,
du-te până la marginea dorului tău;
dă-Mi vestmânt.

În dosul lucrurilor să crești ca un foc,
ca umbrele lor, întinse,
să Mă acopere mereu întreg.

Lasă să ți se întâmple orice: frumusețe și spaimă.
Trebuie numai să mergi: nici un sentiment nu este cel mai îndepărtat.
Nu te lăsa despărțit de Mine.
Aproape este țara
pe care ei o numesc viața.

Ai s-o recunoști
după gravitatea ei.

Dă-Mi mâna.