În ziua în care te-am atins(cred că era primăvară, ca și acum, când scriu) aș fi răcnit
aș fi înnebunit
dacă nu aveam cuțitul în gură.
în ziua în care m-ai atins, am visat; că nu am PUTERE.
cu pași reci deznădejdea îmi înroșește drumul.

în umbra copacului, spre seară, lumina unui singur cuvânt
se rotește, încet, ca o floare a soarelui.
cei care pleacă acum sunt primii; în biserica
pe care au construit-o poeții cei mai săraci.

Volumul PARCUL (1991)