Neașteptat s-a ivit șarpele dintre dune,
și-a rostogolit între noi
mărul de culoarea amurgului,
și noi l-am împărțit
cu neîngăduită bucurie.
Umbra de tamarisc se chircea nevăzut,
dar marea încă surâdea
cu dinți albaștri.
Tăcerea a căzut dintr-o dată,
când marea s-a-ncruntat
în verde veninos,
și noi ne-am privit înfricoșați.
Ne-am îmbrăcat în grabă,
ascunși în hățișul ghimpos
de măslini sălbatici.
Șarpele s-a făcut vânt;
se-ncolăcea pe dune
și arunca în noi cu nisip;
cu gurile pline de nisip
am alergat spre casă,
în timp ce marea ne huiduia din urmă.