S-au cunoscut la mare, într-o vară...
El, pictor de factură-abstracționistă,
Ea, o maestră-n arta culinară,
Și s-au plăcut ceva ce nu există!

Și, cum destinul vru să-i împreune,
S-au dus la popă fără să clipească,
Unindu-se-n altar, precum impune
Prea sfânta noastră lege creștinească.

La anii când li-i tâmpla argintie
Spre împliniri li s-au deschis ferestre:
Ea e expertă în gastronomie,
Lui toți îi spun „Să ne trăiți maestre”.

Un fapt (atât!) i-a măcinat ca ghimpul
Că n-au avut prilej nicând să știe
Nici ea ce mâzgălește el tot timpul,
Nici el ce-i pune dânsa-n farfurie.