NICÃIERI fie-ne-acasă.
Pline și apă fie-ne masă aleasă.
În inimi, cald de culcuș
și ce dorim, din cât de departe,
fie acuș.

Tropotul ardoarei noastre, fără amânare
să-l auzim necontenit
și să se sleiască lumânare
dând dogoare și lumină
veșnică, deși puțină;
fierbinte, deși umilă;
adevărată, chiar dacă uneori din silă.

Iubire, iubire ca o feștilă
ce nu se irosește când cu ea citești
o filă și alte, tom după tom,
toată-nțelepciunea lumii intră în acest
dom al Iubirii, care să strălucească fără apus,
să-i murmure toate bolțile spunând atâtea
câte niciodată nu vor înceta din spus.