Ce-o fi cu sfertul meu de pâine azi?
Împrăștie o boare delicată:
o trag în piept, și parcă mă îmbată
ca freamătul pădurilor de brazi...

Mă uit atent și nu-mi vine să cred
cât e de mic! Dar ce nu-mi amintește!
piftii, sarmale, saramuri de pește,
și mă calific: un vulgar biped.

Pe dinafară, coaja ruginie
mă ispitește s-o ciupesc neîntrerupt...
ori, să-l înghit având, dedesubt,
pufos și proaspăt miezul mă îmbie.

Ce praznice o să trântesc cu el!
și aprioric jubilez în gând
că mă vor delecta, în fine, rând pe rând:
cârnați, salate, sau costițe de purcel!

Acum, mă simt aproape fericit -
și cum îi sorb aroma încă-odată,
îmi pare că miroase... a ciocolată!
deci, voi avea și-un "dulce" la sfârșit.

Dar, într-o clipă, insolitul vis gingaș
s-a risipit: vii, aburii de pe culoar
vestesc hârdăul care ne aduce iar,
aceeași porție de... H2O cu arpacaș!