Ceasul nostru de la Universitate,
Hei, Doamne, Lerui, Lerui,
e candela nimănui,
Sfântu-Așteaptă-din-Cetate,

Fulgi de nebunie ning din lună,
alergăm, Lerui Doamne,
cu primăveri și cu toamne,
așteptăm, la ceas, o zână bună.

Poate nu-ți mai amintești de mine...
Frumusețile de jos în sus,
au urcat, Lerui, golgothe și ți-au dus
florile grădinii de suspine.

Pe trifoiștea iubirii cade bruma
Doamne, cum să te mai las?
Cât te-am așteptat la ceas,
Mulți te mai așteaptă și acuma...