O! Ce miracol! Mă trezesc, reiau mișcarea
îmi botez privirile mă spăl pe dinți beau un
ceai de măceșe plec în oraș dau binețe schimb
priviri culeg castane dau ipocrit un bănuț
mâinii cu bandaj fals și sânge de email
trec dincolo când îl văd pe călău aud mierla
încă mai cumpăr reviste încă mai public poeme
mă gândesc pe mine însumi mai puțin mă gândesc
am un plan cum să nu mă mai

omor cu scrisul

lumea e-n mine merg pe străzi care nu m-au iubit
ce miracol mă adulmecă ramuri blajine ploaia a șters
urma de sânge a micului prieten strivesc o
lacrimă răspund la scrisori uit numele morților
ale viilor le mai greșesc îmi cer scuze oricum
ce miracol, Doamne, antimateria totuși există