Greu de rostit e Imnul, și mai greu
De încălzit această casă moartă,
Vrednic să fiii să-mbraci acel veștmânt
Pe care numai îngerul îl poartă.

Imnul, strigătul față de grai
De spaimă sacră și de bucurie
Când Mirele străvede prin perdea
Mireasa-mpovărată de vecie.

Puteri se cer grozave să despici
Catapeasma cea despărțitoare
Căci numai sângele din ceruri picurat
Poate aprinde pielea pe izvoare.