Cresc livezi în ochii care
au plecat în patrulare
și-nfloresc statui obtuze
de penumbre largi pe bluze.

Desenat pe liziere –
Caru-Mare varsă fiere,
iarba morții reci și-absente
doarme între-amplasamente.

Parcă vin, parcă se duc
noaptea pe cărări de-obcină
palmieri de cauciuc
lângă arbori de chinină.

Spintecat la jumătate
poate astăzi, poate mâine
Ochiul ăsta nu mai bate,
grâul n-o mai coace pâine.

Vechi, plutind vântul pe ape
-paranoic sau rotund –
bunda iernii-o să ne-ngroape,
marea ne-o căra la fund.

Și pe-ntinderea opacă
de cenuși, de scoici, de alge,
antebrațul cât o cracă
va da lemn pentru catarge.