Din aburi de rachiu s-a desprins o fată frumoasă
Cârciumarul a cuprins-o cu palma umedă
Pielea lui de grezie îi simte țâțele de catifea
Și trupul puțin mai înalt decât o pară

Prin fereastră îl izbește-n frunte un ciocan fierbinte
Ochii bețivilor de la mese au devenit câini furioși
Dar fata îi sare în palmă sprintenă ca o minge
Carnea lui se transformă în faguri de ceară

Din cap acum îi crește un șnur de bumbac
O mână din oglindă îl aprinde cu un chibrit
Viața a încetat să-și mai miște rotițele în creier
Numai palma i-a rămas vie și liniștită

Consumatorii și-au stâlcit fețele și-au strâmbat mâinile
El este o lumânare ce arde în dosul tejghelei
Dar fata e rumenă și fumează țigări de mătasă
Fata nu știe că el a murit pentru totdeauna
Fata e limpede



* Spre țara închisă în diamant; 1937