Cum curgea nisipul cald ușor
prin căușul palmei în lenevire
în inimă am simțit că ziua era mult mai scurtă.

Și o anxietate neașteptată inima-mi asaltă
pentru următorul echinocțiu de umezeală
ce va-ntuneca aurul țărmurilor sărate.

În nisipul Timpului urnă mâna
era, clepsidră inima mea palpitantă,
umbră crescătoare de fiecare linie deșartă
aproximativ umbra acului în liniștea cadranului.