Atunci să nu te recunoști,
să nu-ți strigi niciodată numele...
Cînd pielea ți se strînge de durere,
tu părăsește-o într-un loc al casei,
ușor umflată de un abur cunoscut ea va rămîne.
Un om de aer se va arăta în lumea noastră.
Și carnea înțelegătoare las-o tot atunci
în atitudinile liniștii. Și du-te,
și greu dacă atîrnă oasele pe suflet
tu părăsește-le pe unde ai trecut
și liber
tăgăduiește existența ta.