Acasa mea!... ce grai divin
de dulce și fierbinte,
ce lacrimi și fiori îmi vin,
când mi te-aduc aminte!...
Am fost în mii de locuri moi
cât lumea-i de frumoasă,
dar nu-i niciunde ca la noi
în dulcea mea «acasă»...

Acolo-mi arde curcubeu
în orișice fereastră,
acolo soarele-i al meu
și dragostea-i a noastră.
Acolo-i dulcele sărut,
pe crucea întreită,
mai lung, mai moale, mai tăcut
ca taina-nveșnicită.

Acolo-ntins pe-al ierbii sân,
tot greul mi se-alină
și-adânc despovărat rămân
în liniștea divină...
...De când tot merg și merg s-ajung
și-amintea-mi tot aduce
un dor atât de greu și lung
de-Acasa mea cea dulce!...

Am fost în mii de locuri moi,
cât lumea-i de frumoasă,
dar nu-i niciunde ca la noi,
în dulcea mea «acasă»...