În adânc unde uitare nu e
și doar în vis pătrunzi
prin al somnului fără de fund abis,
tu mă aștepți în lacrămile de altădată.

Palidă reîntâlnire, singură clipă vie
în trena lacrămilor de altădată,
ți-ai însemnat locul pentru vecie
în adânc, unde uitare nu e.

E mult de atunci și ești mereu aproape
lângă izvorul limpede și mut
pe care-l sorbi cu setea de altădată
și învii priviri în tristele pleoape.

Topită-n tremurul de așteptare,
ești steaua somnului unde-mi dorm apele
și veghea ta căință-n mine suie.
Ziua e de prisos, noaptea e de lumină
în adânc, unde uitare nu e.


1930