"Mândră mi-este rochia
Și mă cheamă Nokia..."
(Pseudo-Eminescu)


Cine n-are gene
lungi și erogene
să-i tivească pleoapa,
să-i rețină apa
lacrimii (ci doar
un colț de batistă,
sugativă tristă),
suferă, -n budoar.

- Fată, -i spun alene,
ca să nu se sperie,
dă-ți și tu pe gene
cu o miniperie,
peria Maybelline,
și-ai să vezi că-i fain:
genelor, puzderia
de sălbatic lan,
le-o separă peria
asta, one by one.

Ea-i o spiră fermă
cu peri scurți, dar veseli,
ca pe glabra dermă
a unei omizi;
na-ți-o ca să-ți țeseli
cheții tăi umizi.

Fiecare geană
ți-este definită,
fiecare geană
este infinită...
Cele mici se fac
mari, iar cele mari
și mai mari se fac:
ochii tăi amari
îs, acum, un lac
de acumulare
cu, pe maluri, trestii,
bambus și-alte chestii
lungi și tubulare.

Sublimi, imenși, ochii
tăi seduc acum,
în sfârșit, din toate
genele-nrouate,
ca ai Zânei Dochii,
Feți-Frumoși duium.