Sclipesc ochii, sticlesc ochii tigrilor de angora
și matrozilor, pe mâneci, tresele și ancora:
jos discordia,
sus concordia!
Or, ei ancora aruncă într-un vag tractir; la ușă,
șiruri-șiruri de mărgele, iar sub sticlă, o păpușă:
pleac` ai noștri,
vin ai noștri...
Ci ne cereți, domnișoare lingave, de la aceștia
să-i încânte micul clinchet, ca pe voi, al unei cești! A
și căzut pe lume noaptea, ca-ntr-un cinematograf
(serenada-i de Tosselli, cavatina e de Raff):
sus discordia,
jos concordia...

Când, pe unul dintre dânșii, l-a cuprins misericordia,
ce, luând-o pe genunchii lui pe oacheșa-i lungană,
"Să mâncăm, îi spuse, cuiburi, cuiburi dulci de salangană!"

Și, părându-li-se viața de pe mare prea amară,
marinarii amarară,
iar în urma lor, sclipiră ancore, -n zadar, și rostre
sub pavoazurile fără preț, de-acum, ca niște mostre.