Aud cum în tăcere trec oră de oră ca un solemn și leneș și înghețat alai;
Când ești departe viața-i o-nlăcrimată horă.
Zâmbeam și-n vis atuncea când pașii ți-i sunai.

Eu știu te vei întoarce; va fi o auroră
În zarea-mi încruntată, în negurosul trai.
În codrii-mi, hohotirea-ți va învia, sonoră
Și limpede ca râul ce râde peste plai
Când, triști, ne întâlniram, cândva, pe aceeasi cale,
Mi-am dăruit destinul, supus mâinilor tale;
Pe lângă doru-acesta, oricare-au fost deșarte.
Stau față-n față, suflet cu suflet, cer și mare
Vor trece printre ele, ca umbre plutitoare
Și Vreme și Furtună și Viață ca și Moarte.