Într-o bună zi voi trece pe niște alei
cu niște clădiri înecate în lumină gălbuie
neapărat voi trece cu brațul stâng peste ochi
cu umbra îngrămădită în haine în șapcă
în gulerul desfăcut al cămășii
apoi voi poposi un timp în orbitele mele
nedefinit tăcut pulverizat

atunci va fi secunda trecerii prin piele
marea secundă și deci bucurați-vă
căci nu veți vedea plantațiile de nisip
și nu veți auzi clipocitul apei înecându-mi ghetele
deci bucurați-vă fraților bucurați-vă