La patru dimineața,-n vară,
Somnul iubirii mai durează.
Zori sub boscheți evaporează
Mirosu-agapei de ieri seară.

Dar, jos, în largul șantier
Spre soarele de Hesperide,
Doar în cămăși, bunii dulgheri
Prind să se-agite.

Calmi, în deșertul ce se umple
De mușchi, ei fac lambriuri ca,
Sub ceruri false, din vreo urbe,
Bogații,-n rîs, să stea.

Ah, pentru Meșteri, fascinanții,
Robi unui rege-n Babilon,
O clipă, Venus, lasă-Amanții
Cu sufletul pe tron !

O, tu, Păstorilor Regină !
Dă lucrătorilor rachiu,
Ca pace-n vlaga lor să vină,
Pîn’ s-or scălda în mare, mai tîrziu.