În mohorâte stânci izbind
Nahlapii spumegă mugind ,
Și vulturi horă-n cer întind ,
Și gem păduri ,
Și piscuri albe se desprind
Din nouri suri.

Cândva se prăbuși din deal
O avalanșă pe prăval ;
În chei legară mal de mal
Nămeții grei ;
Și Terekul ca iute val
Se-opri în chei .

Deodată slab și cumințit ,
O, Terek, tu ai amuțit !
Dar apele au sfredelit
Troianul gros ,
Și tu din matcă ai năvălit
Spumând ciudos .

Și mult timp pătura de nea
Zăcu așa. Nu se topea .
Și Terekul ciudos sub ea
Trecea șuvoi ,
Și spuma-i deasă se izbea
În bolți de sloi .

A fost și-un drum peste nămeți ,
Treceau cai iuți și boi înceți ,
Și cu cămila lui, răzleț ,
Vreun negustor .
Azi trece doar Eol, drumeÈ›
Din cer în zbor .