Acceptarea preoției

După ce a fost tuns în monahism, monahul Cleopa s-a reîntors la păstoritul oilor schitului unde și-a continuat "studiile" până în anul 1942 când "... am fost luat de la oi și am fost numit în fruntea unei Comisii de conducere a Schitului Sihăstria, că părintele egumen era bolnav".
Propunându-i-se în repetate rânduri să primească hirotonia, părintele Cleopa nu a primit-o până ce nu s-a încredințat că aceasta este voia lui Dumnezeu.
"Citind eu prin cărți și auzind că Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Ioan Gură de Aur au fugit multă vreme de preoție, mă temeam să primesc o așa de mare treaptă, prin care mulți nevrednici s-au osândit. De aceea, nu voiam să primesc preoția. Dar în toamna anului 1944, mergând cu carul cu boi la via mănăstirii de la Racova- Buhuși, ne-a ieșit înainte plângând o bătrână dintr-un sat, cu un Liturghier, un epitrahil, o cruce de mână și un baston preoțesc și mi le-a dat mie, zicând: "Părinte, aceste lucruri au rămas la mine de la un bătrân preot care a murit. Vi le dau sfinției voastre, poate vă trebuie!" Le-am dus la mănăstire. Acest lucru m-a mișcat atât de mult, încât l-am socotit un semn dumnezeiesc ca să primesc Taina Preoției și ascultarea de stareț".