E clar, lumea m-a durut mereu ca o rană internă, ca un organ care pulsează neîncetat întrebări toxice, care cere adesea nutrienÈ›i pe care nu-i pot oferi. De aceea am simÈ›it dintotdeauna că ceea ce vorbeÈ™te din mine are o viață proprie, exterioară, că lumea în care pășesc e doar o schiță a persoanei care sunt, o unică faÈ›etă a ceea ce simt…
Fiecare trăiește închis în propriul paradis cu oglinzi acoperite. Vrei să-l cunoști pe al meu?
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests.
Okunması Tavsiye Edilenler
