Sayfa: 1
A DON LUIS DE GÓNGORA
:
 şiirler 2008-05-10 (7092 başarlı)
TEMORES EN EL FAVOR
:
şiirler 2008-06-26 (6307 başarlı)
TÚRBASE EL POETA DE VERSE FAVORECIDO
:
şiirler 2008-06-26 (6602 başarlı)
A CRISTO EN LA CRUZ
:
şiirler 2008-05-10 (7177 başarlı)
A LA MUERTE DE CARLOS FÉLIX
:
şiirler 2008-05-10 (7362 başarlı)
A LA MUERTE DE CRISTO NUESTRO SEÑOR
:
şiirler 2008-05-10 (7503 başarlı)
A LA NOCHE
:
şiirler 2008-05-10 (7087 başarlı)
A LA NUEVA LENGUA
:
şiirler 2008-05-10 (6168 başarlı)
A LA SANTÍSIMA MADALENA
: LXVIII
şiirler 2008-05-10 (6590 başarlı)
A LA SEPULTURA DE TEODORA DE URBINA
:
şiirler 2008-05-10 (6385 başarlı)
Adonde quiera...
:
 şiirler 2009-12-14 (7919 başarlı)
Nu mai e-Amor așa chiar cum se spune…
:
şiirler 2011-01-10 (6461 başarlı)
Quiero escribir, y el llanto no me deja
:
şiirler 2008-07-19 (7162 başarlı)
Rota barquilla mía, que arrojada
:
şiirler 2008-07-19 (7141 başarlı)
Sale la estrella de Venus
:
şiirler 2008-07-19 (6363 başarlı)
SATISFACCIONES DE CELOS
:
şiirler 2008-07-19 (6042 başarlı)
Sentado en esta peña
:
şiirler 2008-07-19 (6538 başarlı)
Sentado Endimión al pie de Atlante
:
şiirler 2008-07-19 (6622 başarlı)
SENTIMIENTOS DE AUSENCIA, A IMITACIÓN DE GARCILASO
:
şiirler 2008-07-19 (6403 başarlı)
SOLILOQUIO I
:
şiirler 2008-06-26 (6089 başarlı)
Spre singurătăți mă duc…
: A mis soledades voy
şiirler 2011-01-10 (8170 başarlı)
Suelta mi manso, mayoral extraño
:
şiirler 2008-06-26 (8406 başarlı)
Sulca del mar de Amor las rubias ondas
:
şiirler 2008-06-26 (6610 başarlı)
Unde te duci, nebună, rău spre-a-mi face…
:
şiirler 2011-01-10 (6352 başarlı)
Varios efectos del amor
:
şiirler 2010-01-22 (6117 başarlı)
Vengada la hermosa Filis
:
şiirler 2008-05-31 (6529 başarlı)
Versos de amor, conceptos esparcidos
:
şiirler 2008-05-31 (8115 başarlı)
Vierte racimos la gloriosa palma
:
şiirler 2008-05-31 (6300 başarlı)
Vireno, aquel mi manso regalado
:
şiirler 2008-05-31 (6594 başarlı)
Vivas memorias, máquinas difundas
:
şiirler 2008-05-31 (6604 başarlı)
Ya vengo con el voto y la cadena
:
şiirler 2008-05-31 (6342 başarlı)
Yo dije siempre, y lo diré, y lo digo
:
şiirler 2008-05-22 (6810 başarlı)
Yo me muero de amor, que no sabía
:
şiirler 2008-05-22 (6922 başarlı)
Yo pagaré con lágrimas la risa
:
şiirler 2008-05-22 (6529 başarlı)
Zagalejo de perlas
:
şiirler 2008-05-22 (6747 başarlı)
¡Quítenme aquesta puente que me mata
:
şiirler 2008-07-19 (6628 başarlı)
Sayfa: 1 |
|
|
|
|
|
Biyografi Félix Lope de Vega y Carpio
Félix Lope de Vega y Carpio (n. 25 noiembrie 1562, Madrid — d. 27 august 1635) a fost un scriitor spaniol, considerat unul din cei mai importanți poeți și dramaturgi ai „Secolului de aur” al literaturii spaniole. Volumul mare al operelor sale îl încadrează între cei mai prolifici autori ai literaturii universale. Numit „Phoenixul ingeniului” de către unii și „Monstrul Naturii” de către Miguel de Cervantes, Lope de Vega a fost creatorul „formulei” teatrului clasic spaniol, operele sale reprezentându-se și în actualitate în cadrul festivalelor de teatru clasic. Este de asemenea unul dintre marii poeți de expresie spaniolă și continuă să influențeze tineri scriitori.
Este autorul a 3000 de sonete, 3 romane, 4 nuvele, 9 epopee, 3 poeme didactice și a sute de comedii (1800, conform lui Juan Pérez de Montalbán); a cultivat toate speciile literare, cu excepția nuvelei picarești. Atât viața, cât și opera lui Lope de Vega au fost caracterizate de o exuberanță extremă. A fost prieten cu Quevedo și Alarcón.
Lope de Vega provenea dintr-o familie modestă, originară din Valle del Carriedo, din munții cantabrici. Nu există informații sigure privind-o pe mama sa, Francisca Fernández Flórez. În schimb, se cunoaște că tatăl său, Félix de Vega, era croitor de profesie și că, după ce a trecut scurt timp prin Valladolid, s-a stabilit la Madrid în 1561, atras de posibilitățile de câștig în recent stabilita capitală a Spaniei. Cu toate acestea, Lope de Vega avea să afirme mai târziu că tatăl său a ajuns la Madrid în căutarea unei femei de care era îndrăgostit, întâlnind-o însă pe cea care avea să fie mama scriitorului, nou-născutul fiind rodul reconcilierii între cei doi și datorându-și existența sentimentului de gelozie.
Lope de Vega a fost un copil foarte precoce; citea în latină și castiliană pe când avea doar cinci ani, iar la doisprezece începuse să compună deja comedii; se consideră că prima sa comedie se numea „El verdadero amante” („Amantul adevărat”). Grație talentului său, a fost dus la școala din Madrid condusă de poetul și muzicianul Vicente Espinel, pe care poetul îl va cita cu venerație în scrierile sale. Și-a continuat educația în cadrul Companiei lui Iisus, care va deveni „Colegiu Imperial” în 1574.
După aceea a urmat timp de patru ani (1577-1581) cursurile universității Alcalá de Henares, fără să obțină însă vreo diplomă. Se consideră că viața sa dezordonată și pasiunea pentru femei îl făceau inapt pentru cariera de preot și protectorii săi au renunțat la a-i mai finanța studiile. Lope nu a reușit să obțină titlul de bacalaureat și, pentru a-și câștiga existența, s-a angajat ca secretar a unor personalități, scriind și comedii și alte piese de teatru la comandă. În 1583 s-a înrolat în marină și a luptat în bătălia de la Isla Terceira, sub comanda viitorului său prieten don Álvaro de Bazán, marchiz al Sfintei Cruci de Mudela. Va dedica una dintre comediile sale fiului marchizului.
În ultimii ani de viață Lope de Vega s-a îndrăgostit de Marta de Nevares, fapt ce se poate considera „sacrilegiu”, având în vedere că el era preot; ea era o femeie foarte frumoasă, cu ochii verzi, după cum a declarat Lope în poemele pe care le-a compus și în care ea apare sub numele „Amarilis” sau „Marcia Leonarda”. În această perioadă Lope a cultivat în special poezia comică și filozofică, dedublându-se în poetul heteronim „Tomé de Burguillos” și meditând senin asupra bătrâneții, precum și asupra tinereții sale nebunești, în poezii de tip „romances”.
Ultimii ani ai lui Lope de Vega au fost de fapt nefericiți, în ciuda onorurilor primite din parte regelui și a Papei. A suferit pentru orbirea Martei din anul 1626 și pentru moartea sa din 1628. Lope Félix, fiul său și a Micaelei de Luján, care avea talent pentru poezie, s-a înecat în timp ce pescuia perle, în 1634. Fiica sa iubită, Antonia Clara, a fost sechestrată de un nobil. Feliciana, pe atunci singura sa fiică legitimă, a avut doi copii : o fată, care s-a călugărit, și un băiat, Luis Antonio de Usategui y Vega, care a devenit căpitan și a murit la Milano în slujba regelui. Doar o fiică neligitimă, călugărița Marcela, avea să moară după tatăl său.
Lope de Vega a murit pe 27 august 1635. Moartea sa a fost regretată atunci de mulți spanioli. 200 de autori i-au dedicat elogii, publicate în Madrid și Veneția. Operele sale se bucurau de o reputație extraordinară încă din timpul vieții sale. „E scrisă de Lope” era o formulă utilizată frecvent pentru a indica excelența unei scrieri, deși asta nu a ajutat mereu în atribuirea și publicarea posterioară a comediilor sale. Miguel de Cervantes, în ciuda antipatiei pentru Lope din motive personale, avea să-l numească „El monstruo de la Naturaleza” („Monstrul Naturii”), datorită fecundității sale literare.
Lope de Voga n-a îndrăznit niciodată să publice un volum de poezii. Pe de altă parte, n-a vrut să-și vadă poeziile rămase nepublicate. Soluția găsită a fost una obișnuită pentru epoca sa : le-a introdus în nuvelele sale. „Arcadia”, scriere inspirată de opera omonimă a lui Jacopo Sannazaro, a fost publicată la Madrid în 1598 și s-a bucurat de un succes considerabil. A fost opera cea mai des reeditată din secolul XVII, de douăzeci de ori între 1598 și 1675. Osuna a afirmat că nuvela conține aproape 6000 de versuri, mai multe decât rândurile în proză. În zilele noastre unui cititor îi vine greu să înțeleagă că o nuvelă, oricât de poetică ar fi, ar putea conține în jur de 160 de poeme. Este greu de crezut că o asemenea bogăție de versuri ar putea constitui doar un decor pentru proză. Mai degrabă firul epic este o scuză pentru prezentarea în fața publicului a unor creații lirice scrise cu anterioritate, la care au fost probabil adăugate multe creații lirice scrise „ad-hoc”.
Lope de Vega este, alături de Luis de Góngora, liderul unei generații foarte precoce de poeți, care a început să se afirme în decada 1580-1590. Acești poeți încep să fie cunoscuți și apreciați încă de la vârsta de optsprezece sau douăzeci de ani, deși la început este clar că nu intenționau să-i impresioneze pe editori, deoarece nici măcar nu își semnau operele, ceea ce a pus mai apoi piedici serioase criticilor literari în încercarea lor de a organiza corect operele.
|
Okunması Tavsiye Edilenler
